FEDERATIA AERONAUTICA INTERNATIONALA

COMISIA INTERNATIONALA DE ZBOR LIBER COMITETUL INTERNATIONAL DE PARAPANTISM

PARA PRO

ANALIZA DE SIGURANTA ŞI ANTRENAMENT PENTRU PARAPANTISM

de Stein Arne Fossum

Istoria parapantismului a fost scrisa in cativa ani, cand barierele erau depasite aproape zilnic. (Astazi poate suferi de un caz grav al „Sindromului Icar"). S-a dezvoltat intr-o activitate aviatica de sine statatoare, ceea ce inseamna ca nu mai este simplu si usor de invatat. A devenit complexa si potential mai periculoasa pentru „autodidacti", in timp ce opusul este valabil pentru cei bine antrenati.

In cursa pentru dezvoltarea de noi si mai eficiente parapante (rata aspectului aripii, puterea, zborul termic si de distanta), unii au uitat ca cel mai adesea natura umana are nevoie de timp pentru a invata si practica in siguranta noile cuceriri. Metodele de antrenament sunt adesea cele ale „controlului la sol", in timp ce realitatea cere zboruri in termica si de distanta.

Cand cineva se uita la istoria parapantismului si vede nivelurile de zbor care au fost atinse (limitare la decolarea de pe picioare, fara motor), observa 5 stagii diferite, similare celor implicate in zborul cu deltaplanul. Totusi, in parapantism, primele 2 niveluri sunt combinate datorita usurintei decolarii si aterizarii si a vitezelor de zbor mai mici ale parapantelor.

Accidentele apar cel mai adesea cand un pilot trece la un stagiu superior.

Cele 5 stagii ale parapantismului;

5. Zbor la distanta cu parapanta

4. Zbor avansat cu parapanta (Castig de inaltime in conditii de turbulenta)

3. Zbor de baza cu parapanta  (Castig de inaltime in conditii fara turbulenta)

2. Planare de altitudine cu parapanta  (Manevre in spatiu si la altitudine fara inaltare)

1. Manevrare la sol a parapanatei (Nu zbura mai sus decat de unde nu ai vrea sa cazi!) (acest stagiu este combinat cu stagiul 2)

Fiecare stagiu este urmat de un stagiu mai complex (sistem de constructie in bloc) necesitand noi cunostinte si tehnici. Este o „scara" naturala pe care cursantul poate sa progreseze in siguranta in cariera sa parapantistica.

Exista stagii separate cum ar fi Acrobatie, Experimentale si cu Motor, pe care insa le consider nesigure in acest moment pentru majoritatea pilotilor. De aceea, acestea trebuie realizate de catre specialisti folosind un porogram strict profesional pana cand vor fi gasite metode sigure care sa le faca disponibile pentru toti cei interesati.

In plus fata de sistemul stagiilor de mai sus, exista si alte stagii sau pasi pe care poate sa-i faca pilotul, cum ar fi schimbarea hamului, a locului de zbor sau a parapantei.

De fiecare data cand un nou stagiu este descoperit sau atins de „autodidacti", numarul accidentelor creste. Unele din aceste accidente sunt de neevitat datorita caracterului de pionierat (Lilienthal a fost primul), in timp ce altele ar fi fost evitate printr-un antrenament adecvat.

La o analiza a celor mai multe accidente cauzate de „eroarea pilotului", s-ar vedea ca acestea s-au produs fie datorita faptului ca pilotul a incercat sa execute sau sa zboare in conditii pe care nu le poate stapani, fie ca acesta a facut ceva care nu ar fi trebuit sa fie facut.

Astazi avem toate materialele necesare pentru a evita majoritatea accidentelor, fie prin cunostintele pe care comunitatea parapantistica le-a acumulat sau dobandite de celelalte ramuri aviatice. Fie stim cum trebuie executata corect o proba, fie stim clar care sunt limitarile pe care nu le putem depasi in siguranta. (Unul dintre cele mai recente exemple este zborul in nori. Orice pilot de avion sau planor stie ca acest lucru este periculos si de aceea nu mai este necesar pentru pilotii parapantisti sa redescopere acest lucru omorandu-se singuri).

Astazi, parapantismul, impreuna cu celelalte ramuri aviatice, are cele mai multe informatii necesare pentru a progresa in siguranta prin diferitele stagii de zbor. Tot ceea ce este necesar, este sa le punem intr-un sistem de pregatire.

Sa privim mai indeaproape modelul stagiilor:

Cele 5 stagii ale parapantismului;

5. Zbor la distanta

(Maro)

4. Zbor avansat

(Albastru)

3. Zbor de baza

(Verde)

2. Planare de altitudine

(Portocaliu)

1. Manevrare la sol

(Combinat cu stagiul 2)

CAPACITATEA PILOTULUI de a pilota parapanta poate fi despartita in 4 CALITATI ce pot fi dezvoltate:

1. Cunoastere

2. Tehnica

3. Experienta

4. Atitudine

 

1. TEHNICA Deoarece parapantismul este o activitate practica, capacitatea pilotului poate fi cel mai bine masurata prin tehnica sa, ceea ce inseamnafelul in care realizeaza manevrele, legatura dintre manevre si cerinte, si cum stapaneste situatiile noi si conditiile de zbor. Trebuie de asemenea sa arate o ATITUDINE corecta, dar aceasta nu este usor de evaluat si este dificil de urmat un tipar. Totusi un instructor bun este capabil sa vada atitudinea pilotului chiar inainte ca acesta sa ajunga in aer.

CUNOASTEREA si EXPERIENTA sunt singurele „unelte" folosite pentru a imbunatati TEHNICA si ATITUDINEA si de aceea CAPACITATEA ca pilot. Acestea sunt totusi valori bune in procesul de invatare, dar valoarea lor nu trebuie supraestimata. Luate singure nu au inteles in privinta CAPACITATII pilotului.

    Bazandu-ma pe „faptele" sau declaratiile de mai sus, am dezvoltat un sistem de antrenament, construit pe 5 STAGII ale PARAPANTISMULUI ca o progresie naturala pentru pilot. Mi-am bazat sistemul in principal pe masurarea si dezvoltarea TEHNICII pilotului, cu toate ca si celelalte 3 calitati isi au locul lor.

    De exemplu ATITUDINEA este exprimata prin faptul ca pilotul are fie o LICENTA DE ELEV ceea ce inseamna ca nu poseda ATITUDINEA necesara pentru a zbura in siguranta pentru el si pentru ceilalti, sau are LICENTA DE PILOT dovedind ca are ATITUDINEA necesara. Cu alte cuvinte, un elev pilot este acela care se afla intr-un sistem de antrenament, controlat de un instructor, si toate zborurile sale vor fi sub indrumarea instructorului. Licenta de pilot arata ca detinatorul este un pilot suficient de matur pentru a avea grija de propriul zbor, cerand asistenta numai atunci cand simte nevoia. 

    Licenta de pilot nu inseamna ca detinatorul este cineva care nu mai are nevoie de instruire pentru ca „stie tot", ci numai ca de abia poate avea grija de el insusi in stagiul in care se afla. Cand vrea sa progreseze la un stagiu superior va cauta instruire, inainte de a zbura el singur in acel stagiu.

CODUL DE CULORI (sau „Centura neagra in Parapantism"): stagiile din sistem au diferite culori pentru a fi mai usor identificabile. Idea este ca pilotul (sau cursantul) sa poarte marcaje vizibile care sa-i identifice ca Elev sau Pilot, precum si stagiul in care se afla (semnalat de catre un instructor). Pe langa faptul ca este un sistem de control bun la locul de zbor are si o valoare ajutatoare la antrenament, ii motiveaza si le da elevilor si pilotilor o privire asupra stagiului in care se afla si ii ajuta sa identifice stagiile pe care le pot atinge toti oamenii. Nota: Stagiile au culori de la galben la maro. Un grad „negru" sau Master poate fi considerat cel mai inalt. Acest ultim stagiu trebuie sa exprime fundamentul Atitudinii, Tehnicii, Cunoasterii si al Experientei.

PROGRAMUL

Programul consta in 5 stagii naturale, bazate pe dezvoltarea sportului, si care dau un progres excelent dupa principiul de invatare a constructiei in bloc. Progresul se face de la usor la dificil, de jos in sus, de la baza la avansat, de la simplu la complicat, avand grija sa nu ramana nici un gol in urma.
Programul divide de asemenea participantii in elevi si piloti aratand daca acesti sunt capabili sa opereze singuri sau nu.

CELE 5 STAGII

1,2 Planare de altitudine Portocaliu Elev

3 Castig de inaltime la panta Verde Pilot

4 Castig de inaltime in termica Albastru Pilot
5 Zbor la distanta Maro Pilot

PARTICIPANTI

ELEVI

Un elev pilot de parapanta este, asa cum sugereaza si denumirea, sub instruire pentru a deveni pilot. Se considera ca are capacitati limitate privind siguranta sa si a celorlalti.

Asta inseamna ca el nu si-a dezvoltat suficient capacitatea de a evalua toate elementele implicate pe care se bazeaza, siguranta, de a lua decizii corecte si sigure si sa actioneze in concordanta cu acestea, fara supravegherea unui instructor.

PILOTII

Un pilot de parapanta  trebuie sa fie capabil sa aiba singur grija de siguranta sa si a celorlalti in limitele regulilor, regulamentelor si a codului unei bune practici, in timp ce opereaza singuri la stagii superioare celor pentrui care sunt licentiati.

Asta inseamna ca el trebuie sa poata evalua toate elementele implicate in siguranta, si pe aceasta baza sa ia propriile decizii corecte si sigure si sa actioneze in concordanta, pe cont propriu, sau pentru a obtine asistenta, informatii si instruire atunci cand doreste.

Limitarile recomandate pentru siguranta si antrenament

Elevii parapantisti trebuie sa zboare intotdeauna sub supravegherea unui instructor, inainte de a indeplini toate cerintele licentierii elevii trebuie sa zboare sub directa supraveghere a unui instructor.

Elevii parapantisti trebuie sa zboare numai cu parapante si hamuri adecvate elevilor si care au fost verificate de catre instructor. Ei trebuie sa faca ajustari si reparatii numai la indicatia instructorului.

Elevii parapantisti pot sa zboare demonstrativ sau competitiv la stagiile pentru care sunt licentiati si intotdeauna sub supravegherea unui instructor.

Pilotii parapantisti trebuie sa fie familiari cu si sa respecte toate regulamentele aeronautice nationale ce se aplica si cu regulile locului de zbor.

Pilotii parapantisti nu trebuie sa participe la demonstratii, competitii sau alte evenimente aviatice care necesita cerinte superioare fata de licenta detinuta.

Varsta minima ; Pentru a zbura cu parapanta: varsta minima recomandata este de 16 ani, avand consimtamantul scris al parintilor sau tutorilor atunci cand sunt sub 18 ani.

PARA PRO, DESCRIEREA ELEMENTELOR STAGIILOR

Elevi stagiilor 1, 2 si 3 trebuie sa primeasca cursurile teoretice, sedintele, discutiile si testarile scrise pentru a se asigura ca sunt indeplinite cerintele de cunostinte cerute de obiectivele acestor stagii. Lista cerintelor reprezinta un ghid pentru atingerea acestor obiective. Ele nu trebuie sa restrictioneze pe nimeni daca considera necesar sa ofere un instructaj suplimentar. Metodele de instruire pot varia si sunt lasate la discretia organizatorului/instructorului.

Stagiul 3 inainte ca un elev sa fie licentiat ca pilot trebuie sa pregateasca un test scris privind legislatia aeriana, regulile si regulamentele ce se aplica pentru o buna practica, pentru a se asigura ca acesta poseda toate cunostintele necesare pentru a opera singur, corect si in siguranta la locul de zbor si in aer.

Piloti stagiile 4 si 5 , pot sa obtina cand doresc cunostintele necesare, fie prin participarea la cursuri, intalniri sau discutii, in grup sau prin studiu individual.

Inainte ca un elev sau pilot sa termine un stagiu, instructorul sau observatorul trebuie sa fie convins ca acestia indeplinesc cerintele standard de cunostinte.

Tehnici practice

Elevii stagiilor 1, 2 si 3 , trebuie sa primeasca instruirea necesara pentru fiecare tehnica practica, inainate ca tehnica sa fie realizata, cursantul trebuie sa primeasca o informare teoretica de baza, scopul, procedurile normale, greselile, lipsurile si pericolele, precum si corectarea acestora, dar si gradul de siguranta acceptabil.

Fiecare tehnica trebuie sa fie executata pana cand instructorul este convins ca aceasta este stapanita corespunzator limitarilor si procedurilor de siguranta aplicabile stagiului. Tehnicile pot fi considerate ca invatate pe masura ce criteriile de mai sus sunt indeplinite. De aceea un test practic in zbor nu mai este necesar.

Pilotii stagiilor 4 si 5 ,pot atunci cand doresc, in limite acceptabile de siguranta, sa dobandeasca instruirea necesara pentru fiecare tehnica practica, inainte ca tehnicile sa fie considerate ca invatate, ele trebuie demonstrate unui instructor sau observator, care trebuie sa fie convins ca acestea sunt stapanite conform limitarilor si procedurilor de siguranta.

Experienta

Experienta nu este, ea insasi, o masura a capacitatii pilotului. Totusi, ea va asigura faptul ca atitudinea, tehnica si cunoasterea a fost practicate un numar minim de ori in conditii variate.Exersarea, repetarea si practica sunt importante in procesul invatarii pentru a atinge obiectivul invatarii adevarate care este: eficientizarea schimbarilor comportamentale.

Cerintele experientei trebuie sa fie pastrate de un carnet de zbor sau sa existe martori de incredere. Instructorul sau observatorul trebuie sa fie convins ca cerintele minime sunt indeplinite sau ca mai este nevoie de instruire.

Atitudinea

Instructorul sau observatorul trebuie sa fie convins ca cursantul sau pilotul are capacitatea de a avea grija de siguranta proprie si de a celorlalti la stagiul respectiv, in cadrul limitarilor, regulilor si regulamentelor de siguranta si a codului de buna practica.

Info :
Stagiile practice ce urmeaza sa fie parcurse de catre un parapantist sub indrumarea unui instructor de parapanta.
Descriere : Parapanta Cursuri parapanta Scoala de zbor cu parapanta Brasov : Stagiile practice ce urmeaza sa fie parcurse de catre un elev pilot parapantist sub indrumarea unui instructor de parapanta. 
Instructor, parapanata, stagiu, pregatire, pilot, elev parapanta, parapantismul, parapantismului